|
04 aprilie 2009 |
cl. a VII-a B
Scoala cu clasele I-VIII Volovat
Jud. Suceava
Prof. Antonovici Victor
Iarna-i un vestit dulgher
După un viscol dezlănțuit ce părea a nu se mai opri, brusc cerul deveni senin, norii, eliberați de troienele cățărătoare au dispărut ca prin farmec, munții de zăpadă alb-argintie uimindu-i pe turiștii încântați de aceste locuri sălbatice, văzute de ei pentru întâia oară.
Străbătute de oamenii inimoși ai satului, îngustele poteci ale muntelui se pierdeau printre brazii ce te chemau către încetinate zări.
Încoronați cu diademe hibernale, munții ascultau eterna simfonie a naturii obosite de zvârcolirile furtunii nemiloase.
Fulgii leneși, rătăciți de frații lor imaculați, li se prindeau în gene, de parcă ar fi vrut să le șoptească o încântătoare poveste adusă din spații siderale spre pământești așezări solitare.
Existența făpturii lor fragile și efemere, declanșează, pentru sufletele sensibile o crescândă efervescență creatoare.
Stânci gigantice priveau cu nepăsare spre cele mai adânci prăpăstii. Aerul rece și curat era binevenit pentru oamenii iubitori ai muntelui.
Înzăpezitele creste montane primeau razele binecuvântate ale soarelui hibernal.
Cutezători-cutezătorilor, brazii, purtând, prinse-n acele-nghețate, fine-fine steluțe de amantine, îndemnau privirile să admire acest atotcuprinzător tabluo ce-ți crea iluzia că te afli pe-un tărâm de alb, de liniște, de pur. |
